
Despre psihoterapie
Generalitati
Prima sedinta
Drepturi si obligatii in psihoterapie
Obiectivele si rezultatele terapiei
GENERALITATI
Din punct de vedere etimologic, cuvantul terapie provine din verbul grecesc "therapeuo" care inseamna a face un serviciu, a sluji, a ingriji, a-ti face griji pentru cineva.
Asociatia Americana a Psihiatrilor defineste psihoterapia ca tratamentul unor tulburari mentale si emotionale, bazat pe comunicarea verbala si nonverbala cu pacientul.
L. Binswanger considera psihoterapia drept "exercitiu medical care nu foloseste nici mana, nici instrumente sau medicamente, nici lumina, apa sau aer, electricitate, ci limbajul uman, cuvintele prin care un om intra in contact cu altul, actionand in felul acesta asupra lui. "
Federatia Romana de Psihoterapie descrie procesul terapeutic ca pe o "modalitate de tratament cuprinzator, deliberat si planificat, prin mijloace si metodologii stiintifice, avand un cadru clinic si teoretic, centrata pe reducerea sau eliminarea unor simptome, tulburari mintale sau stari de suferinta psihosociale si/sau psihosomatice si comportamente disfunctionale". Demersul terapeutic are la baza interactiunea intre persoana aflata in tratament si psihoterapeut in scopul inlaturarii atitudinilor ce perturba procesul de schimbare, incurajarii maturizarii, dezvoltarii si sanatatii persoanei aflate in tratament.
Toate definitiile moderne ale psihoterapiei includ trei elemente. Psihoterapia este (1) un proces de influentare a tulburarilor de comportament sau a starilor de suferinta (2) efectuat cu mijloace psihologice in directia unui scop definit in comun, (3) prin intermediul unor tehnici care se pot invata si sunt bazate pe o teorie asupra comportamentului normal si patologic.
Psihoterapia se aplica in cazul majoritatii bolilor psihice, în cazul unor boli somatice cu o importanta componenta psihica, precum si în situatiile de normalitate în vederea optimizarii proceselor volitive (de vointa) si afective, ca si a performantelor fizice, psihice sau intelectuale. Exista situatii in care psihoterapia este asociata cu tratamentul medicamentos si/sau cu masuri de asistenta sociala si pedagogica. În aceste situatii psihoterapeutul îsi desfasoara activitatea în colaborare cu medicul psihiatru (sau de alta specialitate, dupa caz) si cu alti membri ai echipei de sanatate mintala.
Psihoterapia nu trebuie confundata cu alte tipuri de interventii (astrologie, acupunctura, reflexoterapie, homeopatie, etc.), cu discutiile avute cu alte persoane (rude, prieteni) sau autoritati medicale (medic de familie, psihiatru), cu ceea ce este prezentat in diverse show-uri de divertisment sub forma de "consiliere" sau "terapie".
PRIMA SEDINTA
Psihoterapia se bazeaza pe colaborarea voluntara dintre psihoterapeut si pacient.
Prima intalnire dintre client si psihoterapeut ofera cadrul pentru un schimb de informatii in urma carora atat clientul cat si terapeutul au posibilitatea sa ia in deplina cunostinta de cauza decizia demararii unei terapii.
Dupa ce vor face cunostinta, terapeutul ii va oferi posibilitatea clientului de a capata date despre titlul sau profesional, formarea sa, nivelul si specialitatile de competenta, iar clientul va prezenta situatia care l-a determinat sa solicite intalnirea. In urma datelor furnizate, terapeutul va oferi o serie de informatii legate de posibilitatile de interventie in vederea ameliorarii starii reclamate de client. (oportunitatea demararii unei terapii, riscurile si beneficiile ce pot fi obtinute pe aceasta cale, conditiile de desfasurare ale terapiei, etc.)
Decizia celor doi de a intra intr-un program de psihoterapie va fi surprinsa prin semnarea unui contract incheiat in doua exemplare, semnat de ambele parti si parafat de catre terapeut. Un exemplar din cele doua va fi inmanat clientului iar celalalt va ramane la terapeut. In acest contract vor fi specificate drepturile si obligatiile clientului si ale terapeutului, natura serviciilor psihologice, metodele utilizate, scopurile, beneficiile, riscurile si alternativele acestora, durata si onorariul unei sedinte, responsabilitatile clientului privind respectarea programului terapeutic instituit, circumstantele incetarii serviciilor psihologice, protejarea si limitele confidentialitatii.
DREPTURI SI OBLIGATII IN PSIHOTERAPIE
Psihoterapeutul, conducatorul demersului terapeutic, va propune un anumit cadru de desfasurare al terapiei, reglementat printr-un sistem normativ care este adus la cunostinta clientului. Este vorba de stabilirea precisa a zilelor si orelor de consultatie, a duratei unei consultatii, a conditiilor de intrerupere si de reluare a terapiei, a onorariului si a sistemului de plata, a importantei onestitatii în cadrul terapiei, a comportamentelor permise si nepermise in cadrul relatiei terapeutice.
Drepturile si obligatiile clientului
Clientul are dreptul de a-i fi respectate drepturile fundamentale umane (demnitate, incredere, autodeterminare, confidentialitate, intimitate). Are dreptul de a fi informat din prima sedinta asupra conditiilor terapiei (frecventa sedintelor, durata lor, tariful si modalitatea de plata a acestora, metodele terapeutice practicate, pregatirea profesionala si acreditarea terapeutului, aspecte legate de confidentialitate, aspecte legate de conduita clientului in timpul sedintelor terapeutice si a terapiei, etc.) si de a incheia terapia oricand doreste.
Clientul are obligatia de a respecta toate conditiile prevazute de contractul terapeutic pe care l-a semnat.
Drepturile si obligatiile psihoterapeutului
Psihoterapeutul are dreptul de a accepta sau refuza un client, de a fi platit pentru serviciile de psihoterapie oferite.
Psihoterapeutul este obligat ca in exercitarea activitatii sale profesionale sa respecte drepturile si demnitatea oricarei persoane, sa dea dovada de integritate si responsabilitate profesionala si sociala, sa respecte standardele de competenta profesionala, standardele de confidentialitate, de inregistrare, prelucrare si pastrare a datelor, de onorarii si taxe, standardele pentru declaratii publice si reclama, standardele de conduita colegiala, precum si cele referitoare la relatiile umane.
Coduri de deontologie privind practica psihoterapeutica :
Codul etic al FRP (Federatia Romana de Psihoterapie),
Codul etic al EAP (European Association of Psychotherapy)
OBIECTIVELE SI REZULTATELE TERAPIEI
Fiecare client vine in cadrul cabinetului de psihoterapie cu o serie de asteptari personale. Rolul terapeutului este sa il informeze pe client despre caracterul realist sau irealist al obiectivelor pe care acesta le urmareste si sa il ajute sa isi formuleze scopuri tangibile. In general, obiectivele propuse in cadrul unei terapii sunt de tipul eliminarii sau ameliorarii unor simptome suparatoare, al modificarii tiparelor comportamentale si atitudinale, al favorizarii procesului de dezvoltare personala si al atingerii starii de bine in plan fizic si mental.
Cu cat psihoterapia are o durata mai lunga, cu atat rezultatele sunt mai profunde, concretizandu-se intr-o restructurare mai de adancime a personalitatii clientului. Acesta devine mai relaxat, mai echilibrat, cu un grad mai mare de toleranta la frustrare, mai flexibil in felul de a aborda si accepta viata si persoanele din jur, mai constient de modul sau de functionare psihica, de abilitatile si limitele personale, mai adaptat.
Psihoterapia este adesea limitata de o serie de factori cum ar fi incarcatura genetica a persoanei in terapie, mediul de viata inadecvat al clientului, etc. Luarea in considerare a acestor limite exclude stabilirea de scopuri nerealiste cum ar fi vindecarea unor boli psihice grave sau cu substrat organic (schizofrenie, oligofrenie, infectii cerebrale, accidente vasculare cerebrale), modificarea altor persoane din anturajul clientului sau a mediului ce ii aduce suferinta, restructurarea totala a personalitatii unui subiect sau cresterea coeficientului sau de inteligenta.
Rezultatele demersului psihoterapeutic sunt de asemenea influentate de factori specifici clientului, cum ar fi motivatia sa pentru schimbare, capacitatea de a-si asuma responsabilitatea pentru propria persoana si existenta precum si increderea in eficienta psihoterapiei.